Sunday, September 11, 2011

Zi goala

Astazi am stat si am muncit la greu. Prin vantul de la ventilator, ca de, AC-ul este oprit in wknd - se economisesc bani, mi s-a umplut capul iar de ganduri. Stiu ca de mult timp va plictisesc cu balivernele mele dar mai stiti si comentariul meu referitor la plictisul dumneavoastra - nu va place, nu cititi :D
Deci sa revenim la ce imi trecea prin minte la aceasta ora de dupa amiaza. Ce ne aduce bucuria? Din punct de vedere anatomic este un mic hormon, pe care Dumnezeu l-a plantat in noi. Ce hormon, este irelevant, pentru ca un psihiatru iti zice serotonin, un psiholog iti zice ca totul este in felul cum iti traiesti viata, si un chimist iti zice ca cine stie ce reactii chimice se intimpla in corpul tau pentru a induce aceasta stare de fericire.
Adevarul cred ca este in cele din urma asa cum il vede fiecare. Pe un individ il poate face extrem de bucuros faptul ca si-a luat un laptop nou pe care poate juca fara probleme World of Warcraft, pe altul faptul ca si-a cumparat o masina noua, pe altul ca a reusit sa ajute un homeless cu ceva bani si mancare si in cele din urma pe altul ca a reusit in cele din urma sa se cupleze cu partenera la care visa de zile intregi sa fie impreuna. Concluzia la care ajung over and over again este ca totul este relativ in viata, chiar foarte foarte relativ, si atat de relativ ca incepe sa devina enervant.
Acum cativa ani buni locuiam in Canada. Venisem cu 10$ in buzunar si cu vise mari. Eram cel mai fericit om pe pamant in acel timp. Tot ce vroiam pana la acel punct se implinise. Anii au trecut, si am gasit si munca pe care o vroiam, am terminat si scoala pe care visam sa o termin, si iata ca am ajuns inapoi pe treadmill-ul pe care ne-a pus Creatorul.
Muncile lui Sisif descrise in legendele grecesti imi spun ca undeva in istorie mai exista si altii care simteau ca mine. Rostogolesti bolovanul pana sus in deal si dupa aia se rostogoleste inapoi ca sa incepi acelasi lucru de la inceput, poate cu un alt bolovan.
De ce? Asta este intrebarea mea. De ce suntem creati asa? Chiar si in relatiile cu altii, mi pare o totala idiotenie faptul ca stam la discutii cu altii cand de fiecare data stim exact ce o sa raspunda persoana respectiva, dar dintr-un spirit masochist continuam sa tinem o conversatie care in cele din urma nu duce la nimic altceva decat la pierderea timpului amandoura. Singurul lucru mai clar este faptul ca barbatii si femeile gandesc foarte diferit, atat de diferit ca te provoaca chiar sa incerci sa vezi daca teoria expusa mai sus se poate aplica in discutiile dintre sexe.
As vrea sa ajung bogat, dar nu rich, as vrea sa fiu wealthy cum se spune in engleza, asa de wealthy incat sa vad si eu ce motivatie gasesc in viata.
In prezent marea motivatie a majoritatii este sa faca bani ca sa traisca confortabil, dar ce se intimpla cand deja ai toti banii care i-ai vanat atata timp...ce motivatie mai ai? Ce teluri ti-ai mai pune? Un om ca Buffet, ca Gates sau Jobs care au miliarde de dolari, unde isi gasesc motivatia? Ce faci ca om daca nu esti avid de putere, unde iti focalizezi energia? Ce se intimpla cand te doare exact in pix despre ce gandesc altii despre tine si viata ta? (bine in cazul meu asta este valabil chiar acuma fara sa fiu super bogat:) ) se pare ca am luat-o putin inainte....

No comments:

Post a Comment