Wednesday, March 31, 2010

Chef Brennan





Dupa cum am spus intr-un blog mai vechi, Artisanal noul restaurant francez din Bravern este proprietatea unuia dintre cei mai faimosi chefi (bucatari) din New York - chef Brennan. Zilele trecute am avut placerea sa il vad pe viu facand o demonstratie la Bravern cum sa gatesti ca un chef faimos.

Tuesday, March 30, 2010

La ce varsta se promoveaza violenta in America

Nu stiu daca sa zic dezgustator sau sub orice critica....oricum este pur si simplu bizar ca la scoala se promoveaza asa ceva.

Monday, March 29, 2010

Buna dimineata o noua saptamana

O noua saptamana :)
Vremea s-a intors la 'normal' adica ploua seara si ziua cand plec este un aer extraordinar de curat si proaspat...o placere.
Cineva ma intrebase mai demult ce mijloace de transport in comun sunt prin Seattle.
Ieri am avut sansa sa fac poze singurului tramvai din Seattle, care de fapt nici nu stiu pe unde merge. Banuiesc ca aduce un aer mai european orasului asa ca primaria s-a hotarat sa il tina.

Friday, March 26, 2010

Proverbul de weekend

"Adevaratul om bogat nu este cel care are de toate, ci acela care nu are nevoie de nimic."

Teorema Beer - Lambert

Wednesday, March 24, 2010

Apa este mai mult decat am crede...

Apa este vie, apa reactioneaza la noi si la mediul inconjurator, apa este cea care mentine planeta in viata, gandurile noastre sunt transmise in apa continuta de corpurile noastre, felul cum interactionam cu alti oameni influenteaza aceasta structura a apei. Pun aici un mic clip despre apa, dar va incurajez sa cautati mai departe pentru ca sunt sute de clipuri care vorbesc de acest extraordinar topic:

Monday, March 22, 2010

Piata

Am avut un weekend destul de busy saptamina asta. O sa il descriu ca de obicei prin imagini respectand cererea exprimata de mai multi cititori in private sau pe blog. Deci, am luat-o cu masina spre Seattle bucurandu-ma de inca o zi cu vreme frumoasa. In poza se poate vedea un cer specific al coastei de Nord Vest, cuvantul potrivit in engleza este "overcast".

Am ajuns pe la piata si aici o sa pun mai multe poze care sper sa va rasfete privirile. Asta este alta piata fata de Pike Place Market din downtown Seattle dar este tot in Seattle, mai spre nord. Pozele reprezinta, nu neaparat in ordinea asta, somon, lumea la piata, oua de rata, si carne (toba etc...)







Alaltaieri fiind prima zi de primavara bineinteles ca piata a fost de asemenea plina cu flori multicolore:





Si cam atat pentru astazi, va las cu pozele si voi reveni cat de curand :) - sa aveti o viata frumoasa....

Friday, March 19, 2010

Suntem nebuni sau suntem normali - totul este relativ

O veche poveste persana spune de existenta unui om intr-un sat indepartat caruia un cersetor i-a destainuit ca va veni o vreme cand toata apa potabila de pe pamant va disparea intr-o buna zi si ca cine nu isi va pune deoparte rezerve de apa mult va suferi. Cersetorul i-a spus de asemenea ca toata apa va fi inlocuita cu o altfel de apa pe care toti cei care o vor bea vor inebuni.
Auzind aceata omul nostru a strans apa deoparte in carafe si butoaie si o ascunse in pivnita casei. Cand profetia s-a indeplinit si apa a disparut el a fost singurul care a ramas cu mintea limpede pe Pamint.
Acum problema este ca toata lumea a inebunit si l-au considerat pe el nebun fiind singurul care se purta diferit decat majoritatea. Nemaiputind lua batjocura lumii si a vecinilor omul nostru si-a aruncat toata apa buna, a inceput sa bea din apa veche, a inebunit si s-a considerat normal.

Meiko

Una din coming up artists cu cantecul meu preferat la chitara acustica:

Thursday, March 18, 2010

Intrebare pentru toti care citesc blogul

Ati intalnit vreodata pe cineva ca sa va impresioneze cu adevarat prin ceva, indiferent ce? Sa va zic putin despre mine, inainte de a cauta un raspuns.
Am fost/trait/locuit/vizitat in Germania, Franta, Spania, Portugalia, Italia, Olanda, Belgia, Ucraina, Ungaria, Austria, Canada si US. In toate aceste tari tot ce am vazut au fost oameni normali, nimic deosebit. Multi cu ambitii personale si mai multi cu invidii generale si tendinte de showoff. Am intilnit si lucrat cu multimilionari, am lucrat de asemenea cu oameni simpli, doar cu cateva clase primare, am mai lucrat si cu oameni "realizati in cariera" din punct de vedere a anumitor standarde, dar pe nimeni nu am intilnit care sa spun, da, acesta este cineva care ma inspira in viata. De multe ori ne luam modelele din carti, dar ce trist este ca in viata reala aceste modele nu exista. Ma intreb sunt oare singurul care am aceasta dilema. Chiar am urcat acolo de unde nu se vede nimeni in fata mea care sa ma inspire? Nu sunt plin de bani, nu sunt in cine stie ce pozitie sociala, sunt doar un om normal care am trecut prin hell ca sa ajung aici in America. Am vazut pamantul pe fata si pe dos, viata si moartea impreuna inainte si in urma mea, am avut clipe, nu multe, cand am vazut moartea cu ochii la propriu dar am invins-o...este viata chiar asa de fara substanta. O fi adevarata zicala "fericiti cei saraci cu duhul"? Poate oamenii mai simpli nu isi pun atatea intrebari si in felul asta isi gasesc fericirea mai usor.
Deci sunt singurul, sau va vedeti si voi in aceeasi pozitie...?

Wednesday, March 17, 2010

John Howie Steak & Piano Bar

Iata ca este timpul pentru alt restaurant review. De data asta am stat local si am incercat un alt restaurant din Bravern, John Howie Steak and Piano Bar. Dupa cum spune si numele, restaurantul este propriuzis un steakhouse adica un restaurant axat in general pe fripturi si cand spui fripturi in America aproape in proportie de 99% se refera la fripturi din carne de vita.
Locatia restaurantului este foarte usor de gasit fiind in complexul metionat mai sus - Bravern. Pentru parcare exista optiunea de valet care costa in jur de 7$ plus ciubuc sau parchezi singur la subsol si nu trebuie sa platesti nimic dupa ce iti validezi parcarea in restaurant. Locuri de parcare se gasesc din belsug mai ales la ora la care am mers, 9 seara.
Pe dinafara restaurantul nu arata cu nimic deosebit, este parte din aripa de cladire care gazduieste alt restaurant despre care am vorbit aici Artisanal.
Serviciul este impecabil si este de altfel normal considerand faptul ca este considerat un restaurant cu pretentii.
Un lucru care nu mi-a placut este locatia meselor, unele mese sunt localizate ca pe un fel de hol la intrare si altele intr-o sala mai mare. Eu am fost plasat la cea de pe "hol" ceea ce nu m-a incantat prea tare avand in vedere ca nu am putut sa imi fac o impresie mai buna despre restaurant in general. Oricum la ora 9 restaurantul era plin, multa animatie dar in acelasi timp totul este facut cu clasa, in coltul barului este un pianist care canta piese de bar si old jazz, ceea ce da un aspect de clasa.
Serviciul a fost excelent, am fost servit de seful de sala la inceput, dupa care am avut chelnerul normal. Mancarea a venit servita de alti chelneri si tot asa :)
Carnea de vita folosita pentru fripturi este de trei feluri dupa cum ne-a explicat chelnerul:
1. Vita Americana de tip USDA Prime 28 day and 42 day custom-aged
2. American Wagyu de la Snake River Farms, Boise Idaho
3. Japanese Waygo(de asemenea cunoscuta sub numele Kobe).
Kobe de fapt este regiunea unde sunt crescute vacile, rasa de vaci numindu-se Waygo. Toate aceste tipuri de vaci sunt hranite cu porumb, vacile din Japonia sunt hranite cu porumb tot anul pe cand cele americane numai o parte a anului.
Porumbul face carnea sa fie mai grasa deci si mai gustoasa.
Meniul prezinta toate felurile de friptura oferite. Preturile sunt cam piperate, o friptura New York strip costand cam 50$, iar aceeasi friptura facuta din Waygo (Kobe) duce in jur de 100$.
Fiind doi, am luat doua fripturi, una americana normala New York strip si una din american Waygo beef New York strip. Diferenta de pret cam 5 dolari intre ele. Deci cea americana normala 49$ si cea din Waygo beef 54$. Fripturile vin fara garnitura.
Ca garnitura am comandat niste asparagus care a costat cam 10$ si niste ciuperci de padure gatite in sos care au dus tot cam asa 11$. Ciupercile au fost excelente la fel ca si asparagusul.
Ca aperitiv am luat o tava cu charcuterie care continea prosciutto de rata, sunca, pateu de pui, castraveciori murati, mustar, un fel de gem din berries si paine ciabatta facuta la gratar in ulei de masline - 15$. Totul foarte gustos...mai ales painea.
Fripturile au fost ok, cea americana a fost mult mai gustoasa decat cea Waygo cu toate ca ar fi trebuit sa fie de fapt invers.
Ca bautura am luat o St Pellegrino apa minerala si un Martini care a fost bun...mai ales maslinele :)
Fripturile au fost gatite cu sare de mare. Cand am cerut o solnita de sare, spre surprinderea mea am fost servit cu trei mici solnite care contineau fiecare cate un tip diferit de sare. Primul a fost sare de mare din Portugalia, al doilea sare de mare din Spania si al treilea sare neagra carbonizata din Hawaii.
Impresia generala pe o scara de la 1-10:
Serviciul - 9
Curatenia - 10
Toaletele - 7 (sunt in afara restaurantului intr-un hol comun cu Artisanal)
Atmosfera - 9 - muzica live la pian - very cool
Mancarea - 8 - fripturile bune dar nimic spectaculos pentru pretul platit
Pret - 5 - scump, chiar foarte scump pentru mancarea oferita.
As mai merge? - cu siguranta :)

Tuesday, March 16, 2010

De la Andrei Plesu

"Nici in strainatate nu e totul perfect. Nici vorba. In Franta disciplina rutiera e sleampata, infinit mai rea decit in Germania; portofelul iti poate fi furat oriunde pe glob; smecheri si obraznici se gasesc pretutindeni; surpriza restaurantului scump si prost e mereu posibila; unele locuri sunt murdare; blocuri dizgratioase s-au construit, mai ales in anii '60, peste tot; companiile aeriene occidentale ofera servicii mediocre, provoaca intirzieri, nu te scutesc, la o adica, de pierderea bagajelor.
Pe scurt, oriunde te-ai afla, poti intilni numeroase prilejuri de indispozitie.
La noi e altfel. Neregulile,inconfortul, arbitrarul, lipsa de educatie, nesimtirea, ilegalitatea,aproximatia, ma rog, toata ornamentica " milenara" a tarisoarei ilustreaza o traditie durabila. Nu e vorba de accidente, de "din cind in cind"-uri
tolerabile, inerente, compensate de un fundal general agreabil. Fundalul a ocupat avanscena. Si e esentialmente neplacut. E muschiulos, vital, indestructibil. Turcii vin si pleaca, fanariotii vin si pleaca, rusii vin si pleaca, comunistii vin si pleaca. Noi
rezistam falos, fudul, chefliu si dirz. Dam vina pe ei, pe toti, si ne vedem de treaba.
NATO incearca sa ne organizeze, UE incearca sa ne domesticeasca. Degeaba. Apa trece, pietrele ramin, avem sapte vieti in pieptul de arama, romanul nu piere. Nu moare si nu se transforma. Se adapteaza. Se descurca. Tine cu dintii de specificul lui national. Si tocmai de aceea, sunt pesimist. Cred ca nu ne vom schimba niciodata. Vom continua sa stam in calea tuturor binefacerilor si noroacelor, fara sa luam decit caimacul de prima instanta. In rest, vom dospi,
somnolenti, in dulcele bors autohton, cu mici accese de enervare tandra... Strazile vor ramine mereu betege, pline de gropi si asfaltate cu gumilastic, autostrazile, daca vor exista, vor fi niste santiere perpetue, soferii "profesionisti sau amatori" vor conduce bezmetic, isteric, mitocaneste.
Isi vor parca masinile in poarta ta, in curtea ta, in sufletul tau si, daca protestezi, te vor injura exterminator sau vor zimbi suveran, de la inaltimea limuzinei proprii. Justitia va fi mereu o loterie, ziarele vor evita orice urma de decenta si de noblete. Limba se va strica zi de zi, televiziunile vor atinge culmi de manipulare si
trivialitate. Laura Andresan e doar inceputul. Oricine va putea striga in piata publica orice despre oricine. "Relatiile", pilele, bacsisul vor fi la fel de greu de inlaturat ca si ciinii vagabonzi, politicienii vor perora obscen despre patrie si se vor gindi strict la
gastile de partid si la conturile personale.
Toate scursurile vor ajunge vedete, toti derbedeii vor deveni campioni ai dreptatii. Vom fi sufocati de proasta crestere, de incultura, de muzica proasta si de fast-food. Prostia va avea bani, iar nepriceperea va avea putere. Aerul se va umple de invidie, ura si bascalie. Comunismul va reinvia,roz si cochet, cu sprijinul unor baietei de bani (si idei) gata, semidocti si trendy, netraiti, iresponsabili, grabiti sa gaseasca inainte de a cauta. In schimb, icoanele vor fi evacuate din viata publica, in numele unei libertati de constiinta care nu stie inca nici ce e libertatea, nici ce e constiinta.
Manelele se vor multiplica, urbanistica va intra in colaps, vom avansa trudnic printre ragete si scuipaturi. Si vom vota, o data la patru ani, in functie de clubul sportiv care ne place.
Cum vedeti, sint pesimist. Ba pot pentru ca sa spun ca sunt apocaliptic.
Totul a inceput cind, intors la Bucuresti dupa o vacanta agitata pe alte meleaguri, am constatat doua lucruri: mai intai ca e mai cald decit in restul Europei, mai cald decit la Mediterana si apoi ca singura scara rulanta care urca de la autobuze la ghiseele de control-pasapoarte nu functioneaza. Am urcat gifiind, cu mireasma patriei in nari. Sint prea pesimist? Sa deaDumnezeu.
De-abia astept sa fiu contrazis. "
Solutia este foarte simpla in opinia mea - legea sa fie aplicata!

Saturday, March 13, 2010

Inca o zi plina de soare

Inca o zi plina de soare. Se pare ca ne tine cateva zile cu soare cateva cu nori si tot asa...enjoy the pics:



Friday, March 12, 2010

Se pare ca republicanii sunt speriati de Obama :)

Viata

Zilele trecute vorbeam cu un coleg de munca care din cauza ca are niste probleme cu baiatul lui care este la varsta adolescentei ;) a luat o sesiune cu un psiholog pentru a incerca sa inteleaga ce se intimpla cu copilul si de ce nu se inteleg. Nu intru in detalii dar o chestie foarte interesanta spusa de psiholog a fost urmatoarea. Oamenii in general trec prin trei stadii de acceptare in viata. La inceputul vietii ne traim viata cautand sa ne facem acceptati de catre parintii nostrii, urmatoarea treapta este cand ajungem la adolescenta/maturitate cand fiecare incearca sa caute sa fie acceptat de cei din jur, prieteni, sefi, cunostinte. Unii sunt intepeniti in stadiul asta pina nu mai sunt :). Si stadiul trei la care se ajunge cel mai greu si care este cel mai satisfacator, este atunci cand ceea ce faci si cum traiesti este sa fie acceptat de TINE, de valorile care TU le consider demne de a fi acceptate.
Ceea ce mi s-a parut interesant este ca niciodata nu mi-am trait viata ca sa gasesc acceptarea altora, ci dimpotriva am cautat sa vad cat de mult ma pot challenge eu singur fiind in competitie cu mine insumi.
Ieri a fost un eveniment foarte amuzant pentru mine. Cu ani in urma am trait in Canada unde am lucrat pentru cativa ani in management unde in mod normal ma imbracam la camasa si cravata zilnic...chiar si vinerea cand era the company jeans day. In prezent lucrez la o companie de IT in care majoritatea se imbraca foarte casual fara nimic fancy, cravate, camasi sau pantaloni de costum.
Ieri am decis sa ma imbrac cu o camasa de costum si niste pantaloni mai fancy decat de obicei. Reactia celor pe care i-am intilnit pe holurile companiei a fost cel putin hilarious, oameni cu care de altfel ma intilnesc zilnic oricum dar care niciodata nu saluta, ci dimpotriva se uita de sus, au fost complet debusolati. Ei frate, ieri toti ma salutau cu respect si se uitau cu confuzie nestiind unde sa ma plaseze. Cand am venit in America din Canada am avut optiunea intre munca de consultant cu contract in care ai libertate mai mare de miscare si munca full time. Am ales-o pe cea de consultant si de multe ori uitindu-ma la superficialitate care exista in jurul meu din punctul de vedere al pupatului in fund numai ca sa fii "acceptat de ceilalti" ma bucur ca am luat aceasta decizie.
Deci morala este ca o pereche de pantaloni mai fancy, o camasa albastra si un aer superior o sa iti atraga o mare gramada de pupatori in c.r fara prea mare efort :). Vrei sa fii un follower sau un lider - este decizia ta. ;)

Nume magazine americane

Un lucru care m-a amuzat tot timpul la americani este varietatea numelor magazinelor si cel de jos este un exemplu perfect:

Wednesday, March 10, 2010

Alta porcarie la Eurovision

Ma intreb chiar asa rupti de realitate sunt romanii? Chiar nu realizeaza ce este cool si ce nu? Numai porcarii de melodii sunt selectate pentru Eurovision. Pacat!



Si ca termen de comparatie - Danemarca

Tuesday, March 9, 2010

Cum sa opresti masina daca pedala de acceleratie a intepenit

Un videoclip bun care arata ce trebuie sa faci in caz ca pedala de acceleratie a intepenit. Pe scurt:
Pune schimbatorul de viteze in neutru si tine piciorul apasat pe frana.
NU APASA pe frana de mai multe ori pentru ca frana se va bloca usor usor
NU OPRI motorul decat in caz extrem pentru ca astfel volanul nu o sa mai fie usor de manevrat. Vizionare placuta:

Vreti sa invatati cum se leviteaza in yoga?

If you even wondered about the Romanian Special Forces

Monday, March 8, 2010

A venit primavara cu pasi repezi

Iata si pozele promise de acum doua saptamini, daca atunci erau cativa pomi acuma este plin:


Friday, March 5, 2010

Very cool phone

Ignorati muzica cheesy si uitati-va numai la telefonul propriuzis. Mai multe informatii se pot gasi aici.

Fotbalul este regele dansului in sporturi :)

Thursday, March 4, 2010

Wednesday, March 3, 2010

Pretty funny Mario

http://www.youtube.com/wariolandshakeit2008

O reclama excelenta - Salsa

O reclama excelenta:

“And Then There Was Salsa” from Frito Lay Dips on Vimeo.

Invataturi

De invatatura – Nicolae Steinhardt



"Cand un om reuseste sa faca ceva ce i-a solicitat mult efort, in el incepe sa lucreze trufia. Cel ce slabeste, se uita cu dispret la grasi, iar cel ce s-a lasat de fumat rasuceste nasul dispretuitor cind altul se balaceste, inca, in viciul sau. Daca unul isi reprima cu sarg sexualitatea, se uita cu dispret si cu trufie catre pacatosul, care se cazneste sa scape de pacat, dar instinctul i-o ia inainte! Ceea ce reusim, ne poate spurca mai ceva decit pacatul insusi. Ceea ce obtinem se poate sa ne dea peste cap reperele emotionale in asa maniera incit ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganti si zgarciti, cum succesul ne poate rasturna in abisul infricosator al patimilor sufletesti. Drumul catre iubire se ingusteaza cind ne uitam spre ceilalti de la inaltimea vulturilor aflati in zbor. Blandetea inimii se usuca pe vrejii de dispret, de ura si de trufie, daca sufletul nu este pregatit sa primeasca reusita sa cu modestia si gratia unei flori. Tot ce reusim pentru noi si ne aduce energie este menit a se intoarce catre aceia ce se zbat, inca, in suferinta si-n pacat.

Ochii nostri nu sunt conceputi pentru dispret, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se cazneste sa iasa din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne infoia in pene, ca in mantiile statuilor, ci pentru a le transforma in dragoste, in dezvoltare si in daruire pentru cei din jur.

Daca reprimi foamea in timp ce postesti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o sa viseze mancaruri gustoase si alese, mintea o sa simta mirosurile cele mai apetisante chiar si in somn, pentru ca, in ziua urmatoare, inebunita de frustrare, sa compenseze lipsa ei printr-un dispret sfidator fata de cel ce nu posteste. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului si a izbinzii trufase asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia ramine trufie, iar sentimentul frustrarii o confirma.

Daca ai reusit in viata, nu te agata de nereusitele altuia, pentru a nu trezi in tine viermele cel aprig al orgoliului si patima infumurarii. Reusita este energia iubirii si a capacitatii tale de acceptare a vietii, dar ea nu ramine nemiscata, nu este ca un munte sau ca un ocean. Ingamfarea si trufia reusitei te coboara, incetul cu incetul de pe soclul tau, caci ele deseneaza pe cerul vietii tale evenimente specifice lor.

Slabeste, bucura-te si taci! Lasa-te de fumat, bucura-te si taci! Curata ograda ta, bucura-te de curatenie si lasa gunoiul vecinului acolo unde vecinul insusi l-a pus. Caci intre vecin si gunoiul din curte exista o relatie ascunsa, niste emotii pe care nu le cunosti, sentimente pe care nu le vei banui vreodata si cauze ce vor ramine , poate, pentru totdeauna ascunse mintii si inimii tale.

Intre omul gras si grasimea sa exista o relatie ascunsa. O intelegere. Un secret. Un sentiment neinteles. O emotie neconsumata. O dragoste respinsa. Grasimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Si, in viata noastra nu exista profesori mai severi decit viciile si incapacitatile noastre.

Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart ... este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu... "

Pretul la rosii s-a dublat

Se pare ca pe cat de cald a fost aici pe coasta de NordVest pe atat de frig a fost in restul tarii. Gerul in Florida si ploile din California a facut ca pretul rosiilor sa creasca cel putin dublu. De la 19$ pe o cutie acuma a ajuns la 39$ cutia.

O zi minunanta

Alta zi minunata. Temperatura de cateva saptamini incoace nu coboara sub 12C, de plouat ploua o data pe saptamina, pomii au inflorit (o sa pun poze)totul este de un verde crud...cu alte cuvinte avem parte numai de zile minunate.

Tuesday, March 2, 2010

The invention of lying

Ieri am vazut The invention of lying. Un film foarte bun si cu multa substanta. Pare o comedie dar in acelasi timp iti dai seama cat de real si trist este acest film. Gervais joaca mai bine decat ma asteptam, overall ii dau nota 7.

Monday, March 1, 2010

Martisor

Cu ocazia Martisorului un gand frumos catre toate romancele din tara si de peste tot din lume - 1 Martie Fericit ca tare frumoase sunteti! :)