Aeonii si teoria religiilor

Am gasit un articol foarte interesant despre religie si Dumnezeu. Din articol am ajuns la concluzia ca aceasta teorie este probabil cea mai aproape de un adevar stiintific si este o teorie care ma satisface destul de mult din punct de vedere spiritual.
Inainte de orice inceputuri exista o energie suprema pe care o putem numi Monad, sau Absolutul, Inceputul sau cum vreti voi. Aceasta imensa sursa de energie a creat un gigant spatiu energetic pe care il putem numi, Regiunea Luminii, Rai, Paradis sau in termenul vechilor greci Pleroma.
Monad emaneaza o bula plina de energie care este numit Aeon si care este alcatuit dintr-o perfecta balanta de materie si antimaterie. Acest Aeon la randul lui se divide in doua jumatati care au aceeasi balanta perfecta de materie si antimaterie in ele, formand doi proaspeti Aeoni care la randul lor se divizeaza si tot asa. Aeonii formati intitiali au o energie mai mare decat ultimii aeoni formati, ceea ce a cauzat ultimul Aeon sa emane un Aeon invalid, format aproape totalmente din materie, dar lipsindu-i antimateria necesara sa creeze balanta.
Aeonul invalid a inceput sa se divida la infinit si astfel lumea materiala a fost creata – Universul, planetele, stelele etc. In cosmos exista antimaterie, dar in proportie foarte mica, ceea ce valideaza intr-un fel aceasta teorie. Aeonul invalid este de fapt Dumnezeu care din momentul in care a fost creat incearca sa aduca balanta in Pleroma.
O teorie extinsa a Aeonilor il aduc pe Isus si pe Duhul sfant ca fiind un Aeon perfect trimisi pe pamint sa fixeze imperfectiile create de Dumnezeu.
Teorii similare exista in Hinduism, Crestinism si alte religii secular.