Ma uit la demonstratiile din Middle East si imi aduc aminte de noptile petrecute in Piata Universitatii si de 13-14 iunie cand eram fugarit de mineri pentru simplul motiv ca purtam blugi.
Vremurile alea sunt de mult trecut generatiile noi au venit si au uitat, parca este un facut ca fiecare noua generatie in Romania se crede mai desteapta dacat cele care au trecut. Suntem o tara de Lindsey Lohans si Charlie Sheens unde credem ca suntem cei mai destepti si ca lumea ne va cadea la picioare numai pentru ca vorbim limba engleza. Incalcam regulile de trafic dar ne plangem de altii si facem misto de politie pana si la televizor, suntem mitocani la munca dar nu ne placem cand nu suntem promovati si mistocari pe strada atata timp cat nu trebuie sa intervenim cu simt civic. Tiganii romanizati care dupa ce au furat in Schengen s-au intors si s-au facut patroni prospera pentru ca romanul de rand prost intra in magazinele lor si cumpara produse dar dupa aia ii injura la coltul strazii uitand ca de fapt el ii plateste bani sa isi tina magazinul. Manelele sunt o ciuma a muzicii actuale pe care in ipocrizia tipica o injuram si o denigram dar o ascultam pe ascuns la nunti si botezuri in loc sa boicotam toti Adrianii Minune.
Ne mutam in Occident cu fete blazate de neintelesi si ne trezim ca mistoul pe care il facem de altii nu mai este intimpinat de hohote grosolane de ras asa ca in Romania, ca faptul ca vorbim limba engleza este un lucru atat de banal ca nimanui nu ii pasa si ca aerul de student blazat ne face sa aratam stupizi.
Thursday, February 17, 2011
Wednesday, February 16, 2011
Food for the soul
Uitati-va la tot clipul, chiar se merita. Este ceva extraordinar sa vezi cum unii oameni pot sa faca bani din pasiunea pe care o au.
America, America
Din citirea altor bloguri m-am gandit ca poate cititorilor din Romania le-ar place sa descriu cam cum decurge o zi normala in America. Poate am intrat atata in normalitatea americana ca nu mi se mai pare nimic deosebit sau iesit din comun, dar pe partea cealalta ma gandesc ca asa cum citesc eu plin de interes ce se intimpla in Romania in viata romanului de rand poate asa vor sa citeasca si romanii cum se traieste normal aici.
Dimineata trezirea intre 6:15 si 6:30 depinde cat de somnoros sunt. La 7 incepe munca asa ca am destul timp sa ma spal, sa mangai putin pisica si sa ma imbrac. Imi ia cinci minute sa ajung la munca cu masina asa ca nu ma grabesc. Ajung la munca, imi fac o cafea si ma apuc de citit emailuri. Dupa o zi de munca imi iau baiatul de la scoala si mergem pe la magazine ca sa cumparam mincare dupa pofta pe care o are el, mergem acasa, gatesc pentru el in timp ce isi face lectiile si asa trece ziua pana pe la 9. Sunt zile cand merge si pe la tenis sau uneori chiar amandoi mai tragem un tenis sau un ping pong :). Pentru multi rutina asta zilnica poate suna cam plictisitoare dar mie imi place :)
Dimineata trezirea intre 6:15 si 6:30 depinde cat de somnoros sunt. La 7 incepe munca asa ca am destul timp sa ma spal, sa mangai putin pisica si sa ma imbrac. Imi ia cinci minute sa ajung la munca cu masina asa ca nu ma grabesc. Ajung la munca, imi fac o cafea si ma apuc de citit emailuri. Dupa o zi de munca imi iau baiatul de la scoala si mergem pe la magazine ca sa cumparam mincare dupa pofta pe care o are el, mergem acasa, gatesc pentru el in timp ce isi face lectiile si asa trece ziua pana pe la 9. Sunt zile cand merge si pe la tenis sau uneori chiar amandoi mai tragem un tenis sau un ping pong :). Pentru multi rutina asta zilnica poate suna cam plictisitoare dar mie imi place :)
Stock Exchange
Se pare ca nemtii au cumparat New York Stock exchange. Hmmm, nu stiu daca sa fiu bucuros ca nu a cazut in mana chinezilor sau ingrijorat din cauza ca ambitia suprematiei germane se cladeste din nou si riscam un nou razboi mondial creat de ei dar de data aceasta economic.
Thursday, February 10, 2011
Sick
Sunt bolnav de vreo saptamaina, la inceput am avut febra si ma dureau toate oasele, acuma imi stranut mucii peste tot prin casa...parca nu se mai termina!
Tuesday, February 8, 2011
Cum a fost Kim Kardashian data jos de pe scena de Prince
http://new.music.yahoo.com/blogs/amplifier/88432/prince-speaks-for-kardashian-weary-nation-get-off-the-stage/
Articolul zice totul Prince a reusit sa faca ceea ce toata America vrea sa faca dar nu poate: sa o dea pe Kim Kardashian jos de pe scena. "Vedeta" care ca si Paris Hilton este faimoasa pentru nimic a fost umilita in fata unei sali intregi cand Prince a invitat-o sa danseze impreuna pe scena si singurul lucru pe care a putut sa il faca a fost sa rada prosteste. Prince i-a spus in fata "Get off the stage..." si dupa aia a strigat pentru public "Welcome to America!"...
Articolul zice totul Prince a reusit sa faca ceea ce toata America vrea sa faca dar nu poate: sa o dea pe Kim Kardashian jos de pe scena. "Vedeta" care ca si Paris Hilton este faimoasa pentru nimic a fost umilita in fata unei sali intregi cand Prince a invitat-o sa danseze impreuna pe scena si singurul lucru pe care a putut sa il faca a fost sa rada prosteste. Prince i-a spus in fata "Get off the stage..." si dupa aia a strigat pentru public "Welcome to America!"...
Te iubesc, fă!
--------------------------------------------------------------------------------
A fost cândva a mea. A mea şi numai a mea. Nu ţin minte când a început să se înfiripe dragostea noastră dar ştiu că m-am trezit deodată îndrăgostit lulea. Într-un fierbinte act petrecut noaptea, printre urlete şi deliberări vocale, am îmbraţişat-o cu faţa la pământ şi am ţinut-o aşa, vreme de câteva minute până ce gloanţele nu au mai şuierat. Atunci am simţit că o iubesc, că îmi este aproape şi că are nevoie de mine. Deşi crescusem de mic lângă ea, n-am ştiut că o poate afecta atât de mult o simplă escapadă când mi-am permis să plec de lângă ea câteva luni. Dar mă iertase atât de frumos şi amândoi am pus episodul pe seama curiozităţii mele adolescentine.
De-atunci, relaţia noastră şi-a înţelenit rădăcinile dezvoltând cele mai diverse legături. Eram sociabili şi deschişi, ne întreţineam atât noi cât şi cu alţii, ne felicitam pentru fiecare reuşită şi mai ales când, după ani de speranţe, eram şi eu deja dita’i omul cu funcţie, cu bani, bine aşezat, fericit şi bine cocoloşit lângă ea, comportându-mă aşa cum tot ea m-a învăţat. I-am fost aproape prin multe momente, atât fericite dar mai ales grele. Şi nu m-am plâns că nu mi-a împărtăşit întotdeauna bucuriile şi că nu s-a aflat lângă mine de fiecare dată când aveam nevoie.
Mersul ăsta firesc al relaţiilor pământeşti a făcut ca relaţia noastră, cu timpul, să se uzeze. Începusem să fiu tot mai nerăbdător să cunosc şi pe altele, iar ea se prefăcea că ar vrea să cunoască şi pe alţii. Probabil nu veţi înţelege gestul meu, dar în soiul ăsta de relaţie naturală, prin naştere – cum îi spun unii – nu poţi fi închis. Ar fi nedrept şi nu se cade ca un spirit cutezător şi isteţ să stea la umbra unei singure relaţii pentru că aşa e natural. Numai că din curiozitatea asta a ieşi altceva. Nu mă întrebaţi când s-a produs ruptura şi când a fost momentul decisiv. Cert e că, într-o dimineaţă, mi s-a năzărit în suflet dorinţa de a o părăsi. Nu ştiu dacă şi ea simţea asta însă eram hotărât să plec. Am cunoscut alta, mai mare şi mai matură, mult mai voluptoasă şi mai ofertantă, şi deşi nu pot spune cât din atenţia ce-am primit-o e afecţiune şi cât e educaţie moştenită, cert e că am fost cu totul şi cu totul cucerit.
Aşa se face că am ajuns la divorţ. Nici nu bănuiam cât bine puteam să-mi fac depărtându-mă de această relaţie (spuneţi-i voi naturală, sau cum doriţi). Fără să bănuiesc, ea suferea de multe boli care m-ar fi putut afecta şi pe mine. Plângea aşa fără motiv sau se speria aşa din orice. Se uita ca zănateca pe câmp la altele şi le găsea cuviincioase şi gospodine şi nu făcea nimic. Aştepta tot timpul ca eu să fac ceva. Numai că eu începusem să obosesc. Aveam să descopăr că nu avea tocmai demnitatea de care ar fi trebuit să dea dovadă atunci când se confrunta cu alte semene de-ale ei, şi nici nu mă lauda în faţa lor. Pleca întotdeauna capul ca o proastă umilită şi fără bani, fără mândrie şi fără dârzenie, fără să mă cheme în ajutor şi fără să-mi amintească de ea, cea din noaptea când o îmbrăţişam ferind-o de gloanţe. Deveni speriată, hăituită, murdară şi neîngrijită. De la o vreme căpătase nişe apucături stranii şi chiar vulgare. Am auzit-o suduind şi blestemând, înjurând de mamă şi de Dumnezeu, ca un tâlhar nelegiut. Ba mai mult, după ce n-am mai putut şi a trebuit să-i spun că plec, că o părăsesc, am văzut-o întreţinându-se cu alţii cu care nici nu credeam că va sta la braţ. Relaţii, da! Mai multe! Se vindea când unuia când altuia, pe te-miri-ce. Uşuratică şi fără de regrete, cu buzele învineţite de frig, cu degetele încârligate grotesc pe un chiştoc, lividă şi fără de speranţă, mă privi de pe marginea bordurii. Un bolid negru se opri şi se deschise uşa din spate: Hai fă, urcă! se auzi din maşină. Se prefăcu că e deranjată de interjecţie iar vocea dinăuntru maşinii râse: te iubesc, fă! Hai!
O iert. Şi în adâncul sufletului meu mă rog pentru ea. Căci mi-a fost dragă şi am iubit-o aşa cum nimeni altul n-a făcut-o. Pe ea. Pe România!
Sursa: http://valentin.zaraf.ro/romania/te-iubesc-fa.html
A fost cândva a mea. A mea şi numai a mea. Nu ţin minte când a început să se înfiripe dragostea noastră dar ştiu că m-am trezit deodată îndrăgostit lulea. Într-un fierbinte act petrecut noaptea, printre urlete şi deliberări vocale, am îmbraţişat-o cu faţa la pământ şi am ţinut-o aşa, vreme de câteva minute până ce gloanţele nu au mai şuierat. Atunci am simţit că o iubesc, că îmi este aproape şi că are nevoie de mine. Deşi crescusem de mic lângă ea, n-am ştiut că o poate afecta atât de mult o simplă escapadă când mi-am permis să plec de lângă ea câteva luni. Dar mă iertase atât de frumos şi amândoi am pus episodul pe seama curiozităţii mele adolescentine.
De-atunci, relaţia noastră şi-a înţelenit rădăcinile dezvoltând cele mai diverse legături. Eram sociabili şi deschişi, ne întreţineam atât noi cât şi cu alţii, ne felicitam pentru fiecare reuşită şi mai ales când, după ani de speranţe, eram şi eu deja dita’i omul cu funcţie, cu bani, bine aşezat, fericit şi bine cocoloşit lângă ea, comportându-mă aşa cum tot ea m-a învăţat. I-am fost aproape prin multe momente, atât fericite dar mai ales grele. Şi nu m-am plâns că nu mi-a împărtăşit întotdeauna bucuriile şi că nu s-a aflat lângă mine de fiecare dată când aveam nevoie.
Mersul ăsta firesc al relaţiilor pământeşti a făcut ca relaţia noastră, cu timpul, să se uzeze. Începusem să fiu tot mai nerăbdător să cunosc şi pe altele, iar ea se prefăcea că ar vrea să cunoască şi pe alţii. Probabil nu veţi înţelege gestul meu, dar în soiul ăsta de relaţie naturală, prin naştere – cum îi spun unii – nu poţi fi închis. Ar fi nedrept şi nu se cade ca un spirit cutezător şi isteţ să stea la umbra unei singure relaţii pentru că aşa e natural. Numai că din curiozitatea asta a ieşi altceva. Nu mă întrebaţi când s-a produs ruptura şi când a fost momentul decisiv. Cert e că, într-o dimineaţă, mi s-a năzărit în suflet dorinţa de a o părăsi. Nu ştiu dacă şi ea simţea asta însă eram hotărât să plec. Am cunoscut alta, mai mare şi mai matură, mult mai voluptoasă şi mai ofertantă, şi deşi nu pot spune cât din atenţia ce-am primit-o e afecţiune şi cât e educaţie moştenită, cert e că am fost cu totul şi cu totul cucerit.
Aşa se face că am ajuns la divorţ. Nici nu bănuiam cât bine puteam să-mi fac depărtându-mă de această relaţie (spuneţi-i voi naturală, sau cum doriţi). Fără să bănuiesc, ea suferea de multe boli care m-ar fi putut afecta şi pe mine. Plângea aşa fără motiv sau se speria aşa din orice. Se uita ca zănateca pe câmp la altele şi le găsea cuviincioase şi gospodine şi nu făcea nimic. Aştepta tot timpul ca eu să fac ceva. Numai că eu începusem să obosesc. Aveam să descopăr că nu avea tocmai demnitatea de care ar fi trebuit să dea dovadă atunci când se confrunta cu alte semene de-ale ei, şi nici nu mă lauda în faţa lor. Pleca întotdeauna capul ca o proastă umilită şi fără bani, fără mândrie şi fără dârzenie, fără să mă cheme în ajutor şi fără să-mi amintească de ea, cea din noaptea când o îmbrăţişam ferind-o de gloanţe. Deveni speriată, hăituită, murdară şi neîngrijită. De la o vreme căpătase nişe apucături stranii şi chiar vulgare. Am auzit-o suduind şi blestemând, înjurând de mamă şi de Dumnezeu, ca un tâlhar nelegiut. Ba mai mult, după ce n-am mai putut şi a trebuit să-i spun că plec, că o părăsesc, am văzut-o întreţinându-se cu alţii cu care nici nu credeam că va sta la braţ. Relaţii, da! Mai multe! Se vindea când unuia când altuia, pe te-miri-ce. Uşuratică şi fără de regrete, cu buzele învineţite de frig, cu degetele încârligate grotesc pe un chiştoc, lividă şi fără de speranţă, mă privi de pe marginea bordurii. Un bolid negru se opri şi se deschise uşa din spate: Hai fă, urcă! se auzi din maşină. Se prefăcu că e deranjată de interjecţie iar vocea dinăuntru maşinii râse: te iubesc, fă! Hai!
O iert. Şi în adâncul sufletului meu mă rog pentru ea. Căci mi-a fost dragă şi am iubit-o aşa cum nimeni altul n-a făcut-o. Pe ea. Pe România!
Sursa: http://valentin.zaraf.ro/romania/te-iubesc-fa.html
Subscribe to:
Posts (Atom)
