Apropos l-am luat de aici: http://www.printesaurbana.ro/2012/10/dupa-ce-se-naste-copilul.html
"După
ce se naşte copilul
Nr. 1: Nu mai ai timp. De nimic. Nici de
tine, nici de el, nici de voi, nici de casă, nici de pisică. (sigur, 10 minute
să arunci nişte rufe în maşina de spălat găseşti, dar TIMP, de-ală în care stai
pe loc fără să te simţi vinovată că stai în loc să faci milioane de lucruri
restante, TIMP de-ală n-o să mai ai în următorii ani. niciodată).
Nr. 2: Nu mai ai chef de
o grămadă de lucruri. De ieşit, de sex, de shopping, de cărţi. (dacă reuşeşti să
adormi copilul, fie te culci, fie te speli pe cap, fie pur şi simplu zaci,
pentru că Vezi nr. 1) Ieşirile necesită scheme atît de complicate şi vei sta
atît de stresată pînă cînd intri înapoi în casă încît ţi se face rapid lehamite
şi preferi să stai acasă.
Nr. 3: Nu mai ai
prieteni. Cei
fără copii au timp şi chef, tu n-ai nici una nici alta, şanse mici să vă
nimeriţi cu programul de divertisment. Cei care au copii fie nu au nici timp
nici chef să iasă cu tine, fie au timp, pentru că au copii mai mari care pot fi
luaţi pe ici colo sau lăsaţi cu bunici şi bone, dar au chef să stea intimi, că
pînă acum nu prea au apucat. Rămîn nişte franjuri de prietenie pe ici colo
manifestate prin semeseuri o dată pe lună sau prin cîte-un mesaj pe facebook
gen am văzut poza cu fetiţa ta, e tare frumoasă, musai trec pe la voi, sigur că
nu trece nimeni niciodată pe la tine, dar nah, măcar şi-a adus aminte şi ţi-a
scris un mesaj. Poate ne-om vedea peste cinci ani, cînd intră ăsta micu la
grădi.
Nr. 4: Nu mai ai idee
cum e să faci altceva decît să te bucuri de copilul tău. Vremurile cînd munceai
10 ore pe zi, coordonai unul-două-trei proiecte, mergeai la cinci întîlniri pe
zi, seara mergeai la terasă la MŢR să bei o bere să vezi un film, în weekend
dădeai o fugă pînă la mare, stăteai şi luni pe plajă că prea era frumos, peste
o lună plecai la Praga să înghiţi hulpav nişte cîrnaţi pe varză, şi nu te
simţeai deloc obosită, că deh erai tînără şi odihnită şi cu gîndul numai la
tine. Acum te trezeşti, te bucuri să-ţi auzi copilul gîngurind a bună
dimineaţa, îl pupi de o mie de ori, îl schimbi, îl hrăneşti, îl porţi, te joci
cu el, îl culci, îl aştepţi să se trezească, îl strîngi în braţe de o mie de
ori, îl hrăneşti, îl schimbi şi tot aşa, totul în jurul micul boţ care te face
mai fericită decît toate joburile şi promovările şi clătitele din vamă şi
cîrnaţii ceheşti, de care sigur, ţi-e dor uneori.
Nr. 5: Nu mai ai
Sărbători ca odinioară. Înainte te urcai în tren sau în maşină şi fugeai acasă la
părinţi, cocoşat de cadouri pentru toată lumea. Acolo era Crăciunul, cu brad,
schimb de cutii frumos împachetate, salata de boeuf, vinul de casă şi tortul de
pricomigdală. Acum acasă e la tine acasă, în jurul copilului tău. Primul lui
crăciun, al doilea lui crăciun, primul brad în familia ta, întemeiată de tine.
Nu mai cumperi cadouri pentru mama şi tata, acum tu EŞTI mama şi tata, nu te
mai laşi răsfăţat pentru că a venit vremea să răsfeţi.
Nr. 6: Nu mai ai
vacanţe. La
modul mă duc acolo departe şi mă relaxez sau mă distrez sau vizitez. Sigur, mă
vor contrazice aici unii şi alţii, de putut se poate, recunosc, dar e atîîîît
de complicat încît nu-ţi mai trebuie. Logistic, totul e îngrozitor de
complicat. Pentru un weekend la mare, de exemplu, trei zile încheiate faci
liste cu ce trebuie să iei cu tine (trusa de medicamente de urgenţă, haine,
ustensile pentru hrănit, pat, saltea, wrapuri, marsupii, balansoare, căruţ),
încă o zi încarci maşina, la final iei şi pentru tine un tricou şi o pereche de
chiloţi şi porneşti la drum cu inima cît un purice. Pentru că orice se poate
întîmpla. Şi ajungi acolo, o zi descarci şi te instalezi, două zile îi ia
copilului să-şi refacă programul în noul loc, nu ai timp nici de-o baie nici
de-o pizza la terasă că tre să încarci maşina să te întorci, apoi încă o zi pui
lucrurile la loc şi încă două îi ia copilului să se adapteze la loc. Thx, but
no thx, mai bine stau acasă în următorii cinci ani şi mai încerc o dată atunci.
Sigur, chestiunile de
mai sus se aplică celor ca noi, care nu au ajutor la îndemînă, nu au bunici în
cartierul vecin, nici bone filipineze sau dădace moldovence. Nu-mi spuneţi că
se poate trăi exact ca înainte, că ce, poţi să iei copilul să te duci la o bere
la MŢR sau trei zile la mare, ştiu că se poate, dar nu e cum era, nu e tihnit,
nu e nici urmă de relaxare. Şi încă eu am un copil tare cuminte, neplîngăcios
şi nepretenţios, pe care e drept că o port o grămadă, dar care stă şi cuminte
la ea în pătuţ ca să mă lase să mă spăl pe cap o dată pe săptămînă.
Bun, şi acum o să mă
întrebaţi: merită? Absolut. Aş face lucrurile altfel? Da, sigur, aş dormi mai
mult şi aş sări cu paraşuta (acum nu-mi mai vine, că deh, am responsabilităţi)
şi aş călători în colţuri mai dubioase ale lumii, că de-acum sigur n-o să mai
apuc decît la pensie (n-o să mă încumet niciodată să îmi duc copilul în
Zanzibar, de exemplu). Partea cea mai incredibilă şi mai nemaipomenită e că
nu-ţi lipseşte nimic. Iei puica în braţe, ea îţi zîmbeşte cu doi dinţi mici şi
gata, ai uitat de nesomn, de nedistracţie, de neprieteni şi de nevacanţe. Viaţa
e minunată chiar şi aşa, simplă, repetitivă, cu plimbări care nu-s mai ample
decît baie-dormitor-bucătărie. Copilul îţi ţine loc de toţi prietenii, de toate
nopţile tihnite, de Paris şi de cele mai bune filme toate la un loc.
Mă rog, mie, că ce zic
eu aici e fix cum e la noi, e posibil ca în alte case să fie treburi mai
variate (ceea ce vă poftesc să-mi exeplificaţi).
Iar după ce se naşte al
doilea copil… pfff nici că pot să-mi imaginez cît de şi mai puţin timp şi şi
mai puţini prieteni rămîn în viaţa omului. Dar uf, şi dragul şi iubirea şi
binele trebuie că se dublează-triplează, că altfel n-ar face lumea să cîte trei
patru, nu?"
No comments:
Post a Comment