Thursday, December 31, 2009
Spice Route restaurant review
Este vremea pentru un alt restaurant review.
Saptamana asta am mers pe ruta exotica care m-a adus la Spice Route, un restaurant indian.
Restaurantul este foarte usor de gasit, se afla in Bellevue in Overlake plaza chiar langa Chucky Cheese.
La prima vedere dupa ce am intrat un lucru foarte important pentru mine este mirosul. Nu imi plac restaurantele imbacsite de miros, fie ele indiene, chinezesti, frantuzesti sau americane. Pur si simplu nu imi place ca atunci cand ies din restaurant hainele sa imi miroasa a mancare. Deci cand am intrat in restaurant mirosul de mancare este foarte subtil aproape insesizabil. Am fost la pranz si am servit bufet, poate si de aia, dar oricum asta a fost un mare plus.
Mancarea in opinia mea a fost excelenta, nu prea condimentata dar totusi condimentata indeajuns ca sa iti dea o idee despre cum este mancarea indiana. Serviciul a fost ok, nu prea prea nici foarte foarte. Clientii albi si indieni si chiar asiatici, ceea ce este un semn bun. Prietenii cu care am fost cativa erau indieni si parerea lor a fost ca mancarea este stil indian dar fara condimente, asta de obicei inseamna ca nu ies flacari din gura :D dar totusi este mancare indiana.
Recomandari: mielul, puiul, naan (painea)
Sa aveti grija la sectia vegetariana de unde am luat de altfel un delicios mango murat dar in care era sa imi sparg dintii pentru ca bucatile erau taiate cu sambure cu tot. Pe o scara intre 0-10 pentru un restaurant exotic ii dau nota 8.
Saptamana asta am mers pe ruta exotica care m-a adus la Spice Route, un restaurant indian.
Restaurantul este foarte usor de gasit, se afla in Bellevue in Overlake plaza chiar langa Chucky Cheese.
La prima vedere dupa ce am intrat un lucru foarte important pentru mine este mirosul. Nu imi plac restaurantele imbacsite de miros, fie ele indiene, chinezesti, frantuzesti sau americane. Pur si simplu nu imi place ca atunci cand ies din restaurant hainele sa imi miroasa a mancare. Deci cand am intrat in restaurant mirosul de mancare este foarte subtil aproape insesizabil. Am fost la pranz si am servit bufet, poate si de aia, dar oricum asta a fost un mare plus.
Mancarea in opinia mea a fost excelenta, nu prea condimentata dar totusi condimentata indeajuns ca sa iti dea o idee despre cum este mancarea indiana. Serviciul a fost ok, nu prea prea nici foarte foarte. Clientii albi si indieni si chiar asiatici, ceea ce este un semn bun. Prietenii cu care am fost cativa erau indieni si parerea lor a fost ca mancarea este stil indian dar fara condimente, asta de obicei inseamna ca nu ies flacari din gura :D dar totusi este mancare indiana.
Recomandari: mielul, puiul, naan (painea)
Sa aveti grija la sectia vegetariana de unde am luat de altfel un delicios mango murat dar in care era sa imi sparg dintii pentru ca bucatile erau taiate cu sambure cu tot. Pe o scara intre 0-10 pentru un restaurant exotic ii dau nota 8.
Wednesday, December 30, 2009
Ne-aţi trădat, emigranţilor! Ba v-am salvat, nefericiţilor! , de Stefan N. MAIER
Ne-aţi trădat, emigranţilor! Ba v-am salvat, nefericiţilor! , de Stefan N. MAIER
(Material propus pentru publicare la data de: 19-12-2009)
Aşadar, ne-aţi trădat, emigranţilor!
Aţi plecat din România în căutarea libertăţii, a unui trai decent şi a fericirii NUMAI PENTRU VOI. Ne-aţi lăsat fără inteligenţa şi fără priceperea voastră, fără forţa care s-ar fi putut aduna AICI şi nu ACOLO pentru construirea unei lumi mai bune. V-aţi construit case, v-aţi găsit slujbe, v-aţi aciuiat la sânul generos al unor societăţi care v-au dat o pâine şi v-au ridicat.
Iar noi am rămas singuri cu comunismul românesc, singuri cu anticomunismul românesc, singuri cu politicianismul de ev mediu al tuturor acestor partide, partiduleţe şi politicieni care nu urmăresc decât interese strict legate de maţul lor personal. Am rămas singuri cu proştii ăştia de colegi de muncă fără altă preocupare decât de a se mânca la nesfârşit între ei, într-o societate care ar fi trebuit să renască, nu să moară progresiv, după Decembrie 1989, adică exact acum 20 de ani. Am rămas în blocurile noastre insalubre, dintre care peste o jumătate ar trebui darâmate şi reconstruite din cauza afecţiunilor cauzate de cutremure, gândaci, ploşniţe, igrasie, manele, îmbătrânire naturală...
Am rămas marginali într-o lume marginală.
Ne-aţi trădat, emigranţilor, dar asta n-ar fi nimic încă, dacă nu v-aţi fi trădat şi pe voi înşivă!
V-aţi lăsat în urmă părinţi, copii, fraţi, cei mai buni prieteni, profesori, oameni pe care i-aţi iubit, locuri dragi, gusturi şi mirosuri, imagini şi sunete. Aţi lăsat în urmă morminte care au început să intre în paragină sau au fost vandalizate. V-aţi lăsat zecile, sutele, miile de cărţi care v-au format dar nu au mai avut loc în geamantanele voastre mici de fugari. V-aţi găsit scuze şi consolări pentru toate acestea.
Ne-aţi trădat şi continuaţi zilnic să ne trădaţi dându-ne sfaturi sau îndemnându-ne de la distanţa şi confortul mediului în care trăiţi, criticându-ne des şi chiar bucurându-vă parcă de necazurile noastre, care nu vin decât să justifice o dată în plus faptul că, din punctul vostru egoist de vedere, aţi luat cea mai bună decizie când aţi decis să plecaţi. Iar recent ne-aţi decis si preşedintele prin votul vostru, punănd cireaşa pe tort. Sau, poate, chiar mai bine zis, bomboana pe coliva...
Ba v-am salvat, nefericiţilor!
Ne-am construit case fără să fie nevoie să furăm, muncind onest, ne-am găsit slujbe fără să fie nevoie să ne prostituăm, ne-am integrat în societăţi care i-au apreciat pe cei mai buni dintre noi şi ne-au făcut loc în primele linii, urmându-ne, nu dându-ne în cap, aşa cum eram obişnuiţi ori de căte ori încercam să facem ceva bun in România.
Aţi rămas cu politicienii pe care-i meritaţi, pentru că ei s-au ridicat dintre voi şi cu sprijinul vostru, nu sunt extratereştri. Colegii voştri de muncă sunteţi voi înşivă. Blocurile în care locuiţi, paraziţii, marginalitatea, vă aparţin. Le aveţi cum le întreţineţi.
N-am lăsat nimic în urmă care am fi putut lua cu noi, iar pe cei dragi şi apropiaţi i-am ajutat cum nimeni n-ar fi îndrăznit să viseze măcar că i-am fi putut ajuta, rămânând în România. Banii trimişi de noi şi cheltuiţi de ei pe produse şi servicii au ţinut în viaţă o economie care ar fi fost altfel în cădere liberă, echilibrând ani de zile balanţa de plăţi a ţării. Medicamentele plătite de noi au salvat nenumărate vieţi omeneşti, cheltuielile noastre ca turişti în ţara din care a trebuit să plecăm pentru a ne trăi viaţa au reprezentat şi vor reprezenta mulţi ani de acum încolo o pâine pentru voi. Căci dacă nu venim noi să revedem imagini, să reascultăm sunete, să ne bucurăm de gusturile şi mirosurile copilăriei, adolescenţei ori tinereţii noastre, câţi turişti credeţi că ar prefera Romănia unor destinaţii unde ospitalitatea nu e doar o poveste pentru pionieri şi utecişti, preţurile sunt suportabile şi veceurile utilizabile?
Am plecat cu geamantane mici nu pentru că n-am fi vrut să luăm cărţile dragi cu noi, ci pentru că am plecat în necunoscut! Dar ce bine vă pare cănd ne vedeţi revenind cu geamantane mari, pline de cadouri şi atenţii, prin care încercăm, umili, să ne cerem iertare pentru bunăstarea noastră îndepărtată şi pentru anii în care nu ne-am văzut...
Continuăm să vă împărtăşim din experienţa noastră pentru ca şi voi să încercaţi să faceţi ceva acolo unde sunteţi, pentru a fi mai liberi şi pentru a vă realiza, descotorosindu-vă de minciună, comunicănd direct, cu răspundere şi onoare, renunţănd la individualismul anarhic atât de copios exploatat de găştile care vă conduc şi reuşesc să vă fure, cum spunea cineva, şi banii pe care nu-i aveţi.
Ascultaţi şi citiţi limba română vorbită de noi, urmăriţi cum ţinem în viaţă tradiţiile româneşti autentice, în mod neostentativ şi în armonie cu cele ale popoarelor care ne-au primit cu braţele deschise şi veţi înţelege că în timp ce cultura voastră devine din ce în ce mai imitativă şi mai subţire, noi suntem de fapt cei care o mai ţinem în viaţă aşa cum am moştenit-o şi aşa cum am crezut în calităţile ei universale.
Cât despre preşedintele care v-a ieşit, oricare s-ar fi ales viaţa voastră ar fi fost aceeaşi, să nu vă faceţi iluzii. Preocupaţi-vă de fericire NUMAI PENTRU VOI , lăsând apa vieţii voastre să învârtă roata morii voastre şi vă va fi mai bine şi fiecăruia dar şi tuturor. Învăţaţi asta de la noi şi salvaţi-vă, cum şi noi am învăţat pe unde am ajuns, şi suntem mult mai bine decât dacă am fi rămas fiecare în mahalaua lui.
De ceva timp îmi umbla obsesiv în minte titlul acestui articol. În fine m-am decis să aştern şi ideile care veneau sub el. Fireşte, subiectul e mult mai complex şi mai nuanţat, de la caz la caz. Cititorul va trage singur linia introspectivă.
Articolul in intregime poate fi gasit aici.
(Material propus pentru publicare la data de: 19-12-2009)
Aşadar, ne-aţi trădat, emigranţilor!
Aţi plecat din România în căutarea libertăţii, a unui trai decent şi a fericirii NUMAI PENTRU VOI. Ne-aţi lăsat fără inteligenţa şi fără priceperea voastră, fără forţa care s-ar fi putut aduna AICI şi nu ACOLO pentru construirea unei lumi mai bune. V-aţi construit case, v-aţi găsit slujbe, v-aţi aciuiat la sânul generos al unor societăţi care v-au dat o pâine şi v-au ridicat.
Iar noi am rămas singuri cu comunismul românesc, singuri cu anticomunismul românesc, singuri cu politicianismul de ev mediu al tuturor acestor partide, partiduleţe şi politicieni care nu urmăresc decât interese strict legate de maţul lor personal. Am rămas singuri cu proştii ăştia de colegi de muncă fără altă preocupare decât de a se mânca la nesfârşit între ei, într-o societate care ar fi trebuit să renască, nu să moară progresiv, după Decembrie 1989, adică exact acum 20 de ani. Am rămas în blocurile noastre insalubre, dintre care peste o jumătate ar trebui darâmate şi reconstruite din cauza afecţiunilor cauzate de cutremure, gândaci, ploşniţe, igrasie, manele, îmbătrânire naturală...
Am rămas marginali într-o lume marginală.
Ne-aţi trădat, emigranţilor, dar asta n-ar fi nimic încă, dacă nu v-aţi fi trădat şi pe voi înşivă!
V-aţi lăsat în urmă părinţi, copii, fraţi, cei mai buni prieteni, profesori, oameni pe care i-aţi iubit, locuri dragi, gusturi şi mirosuri, imagini şi sunete. Aţi lăsat în urmă morminte care au început să intre în paragină sau au fost vandalizate. V-aţi lăsat zecile, sutele, miile de cărţi care v-au format dar nu au mai avut loc în geamantanele voastre mici de fugari. V-aţi găsit scuze şi consolări pentru toate acestea.
Ne-aţi trădat şi continuaţi zilnic să ne trădaţi dându-ne sfaturi sau îndemnându-ne de la distanţa şi confortul mediului în care trăiţi, criticându-ne des şi chiar bucurându-vă parcă de necazurile noastre, care nu vin decât să justifice o dată în plus faptul că, din punctul vostru egoist de vedere, aţi luat cea mai bună decizie când aţi decis să plecaţi. Iar recent ne-aţi decis si preşedintele prin votul vostru, punănd cireaşa pe tort. Sau, poate, chiar mai bine zis, bomboana pe coliva...
Ba v-am salvat, nefericiţilor!
Ne-am construit case fără să fie nevoie să furăm, muncind onest, ne-am găsit slujbe fără să fie nevoie să ne prostituăm, ne-am integrat în societăţi care i-au apreciat pe cei mai buni dintre noi şi ne-au făcut loc în primele linii, urmându-ne, nu dându-ne în cap, aşa cum eram obişnuiţi ori de căte ori încercam să facem ceva bun in România.
Aţi rămas cu politicienii pe care-i meritaţi, pentru că ei s-au ridicat dintre voi şi cu sprijinul vostru, nu sunt extratereştri. Colegii voştri de muncă sunteţi voi înşivă. Blocurile în care locuiţi, paraziţii, marginalitatea, vă aparţin. Le aveţi cum le întreţineţi.
N-am lăsat nimic în urmă care am fi putut lua cu noi, iar pe cei dragi şi apropiaţi i-am ajutat cum nimeni n-ar fi îndrăznit să viseze măcar că i-am fi putut ajuta, rămânând în România. Banii trimişi de noi şi cheltuiţi de ei pe produse şi servicii au ţinut în viaţă o economie care ar fi fost altfel în cădere liberă, echilibrând ani de zile balanţa de plăţi a ţării. Medicamentele plătite de noi au salvat nenumărate vieţi omeneşti, cheltuielile noastre ca turişti în ţara din care a trebuit să plecăm pentru a ne trăi viaţa au reprezentat şi vor reprezenta mulţi ani de acum încolo o pâine pentru voi. Căci dacă nu venim noi să revedem imagini, să reascultăm sunete, să ne bucurăm de gusturile şi mirosurile copilăriei, adolescenţei ori tinereţii noastre, câţi turişti credeţi că ar prefera Romănia unor destinaţii unde ospitalitatea nu e doar o poveste pentru pionieri şi utecişti, preţurile sunt suportabile şi veceurile utilizabile?
Am plecat cu geamantane mici nu pentru că n-am fi vrut să luăm cărţile dragi cu noi, ci pentru că am plecat în necunoscut! Dar ce bine vă pare cănd ne vedeţi revenind cu geamantane mari, pline de cadouri şi atenţii, prin care încercăm, umili, să ne cerem iertare pentru bunăstarea noastră îndepărtată şi pentru anii în care nu ne-am văzut...
Continuăm să vă împărtăşim din experienţa noastră pentru ca şi voi să încercaţi să faceţi ceva acolo unde sunteţi, pentru a fi mai liberi şi pentru a vă realiza, descotorosindu-vă de minciună, comunicănd direct, cu răspundere şi onoare, renunţănd la individualismul anarhic atât de copios exploatat de găştile care vă conduc şi reuşesc să vă fure, cum spunea cineva, şi banii pe care nu-i aveţi.
Ascultaţi şi citiţi limba română vorbită de noi, urmăriţi cum ţinem în viaţă tradiţiile româneşti autentice, în mod neostentativ şi în armonie cu cele ale popoarelor care ne-au primit cu braţele deschise şi veţi înţelege că în timp ce cultura voastră devine din ce în ce mai imitativă şi mai subţire, noi suntem de fapt cei care o mai ţinem în viaţă aşa cum am moştenit-o şi aşa cum am crezut în calităţile ei universale.
Cât despre preşedintele care v-a ieşit, oricare s-ar fi ales viaţa voastră ar fi fost aceeaşi, să nu vă faceţi iluzii. Preocupaţi-vă de fericire NUMAI PENTRU VOI , lăsând apa vieţii voastre să învârtă roata morii voastre şi vă va fi mai bine şi fiecăruia dar şi tuturor. Învăţaţi asta de la noi şi salvaţi-vă, cum şi noi am învăţat pe unde am ajuns, şi suntem mult mai bine decât dacă am fi rămas fiecare în mahalaua lui.
De ceva timp îmi umbla obsesiv în minte titlul acestui articol. În fine m-am decis să aştern şi ideile care veneau sub el. Fireşte, subiectul e mult mai complex şi mai nuanţat, de la caz la caz. Cititorul va trage singur linia introspectivă.
Articolul in intregime poate fi gasit aici.
Tuesday, December 29, 2009
Patinaj
Dupa Craciun am fost si am patinat putin la patinoarul deschis in oras. Spre surprinderea mea se pare ca inca imi aduc aminte cum sa patinez. A fost o zi excelenta, foarte multi copii si voie buna.
Patinoarul a fost cam naspa, multa zapada si gheata scobita, dar mai bine decat nimic.
Patinoarul a fost cam naspa, multa zapada si gheata scobita, dar mai bine decat nimic.
Astazi
Astazi sunt -2C afara. De dimineata cand am ajuns la munca spre surprinderea mea parcarea era absolut goala. Pentru un moment am crezut ca este duminica sau sambata dar radioul m-a trezit din vis :). Se pare ca mai toata lumea va veni tarziu astazi, eu mai putin, poate din grupul meu eu sunt singurul lucrator loial al companiei LOL, sau poate cel mai perseverent...Dumnezeu stie, oricum nu primesc deloc credit pentru ceea ce fac...pe munca mea scrie un mare dead end.
In momentul actual pe linga ceea ce am de facut la munca ma gandesc la ce rezolutii sa fac pentru anul viitor...cam atata!
In momentul actual pe linga ceea ce am de facut la munca ma gandesc la ce rezolutii sa fac pentru anul viitor...cam atata!
Monday, December 28, 2009
Back from Christmas
M-am intors la munca dupa 4 zile libere :), cu burta plina si cu vreo 3 lbs in plus.
Sarmale, racitura, cozonac si dulciuri. Acuma trebuie sa tin regim pina la paste ca nu se poate.
Sarmale, racitura, cozonac si dulciuri. Acuma trebuie sa tin regim pina la paste ca nu se poate.
Subscribe to:
Posts (Atom)
