Miercuri

Zboara saptaminile astea mai ceva ca o pasare in cautare de mancare prin Yukon. Stiu ca nu face sens ce am scris dar nu am gasit o alta analogie :).
La compania noua unde muncesc pot spune ca muncesc absolut numai intre americani, adica cei care ma inconjoara procentual sunt cam 90% americani, restul fiind de prin alte parti ale lumii.
Diferenta intre aceasta munca si compania anterioara este de la cer la pamant. Americanii in general au un sens foarte bine definit al timpului pe care si-l petrec la munca si al timpului pe care si-l petrec in afara muncii. Munca este munca pentru cele 8 max 9 ore pe care si le petrec la servici, cand vine timpul sa plece acasa, nu exista compromisuri si toata lumea se duce sa aiba grija de viata personala. In general in weekend marea majoritate sunt plecati in hiking trips, sau cu barcile sau pur si simplu prin alte locatii mai indepartate. Nu am cunoscut pe nimeni pana acuma care sa stea acasa sau la munca in timpul weekendului. La compania anterioara se muncea la sange, poate mai ales datorita faptului ca majoriatatea angajatilor sunt angajati pe viza de munca si muncesc de le sar capacele numai ca sa nu fie trimisi inapoi. Totusi pana la urma isi aranjeaza lucrurile pentru ca anii in care muncesc 12-13 ore pe zi isi fac relatiile pe care le vor (intre ei numai) si reusesc sa isi bage nevestele, prietenii si rudele in aceeasi companie. Aceasta chestie mi s-a confirmat (a mia oara) acum doua zile cand am aflat ca niste fosti colegi(e) de ai mei care nu au absolut nici o pregatire in project management au fost angajati (prin relatii desigur) in aceeasi companie pe care am parasit-o. Slava Domnului ca in America se gaseste munca si fara relatii, pe sudoarea ta ca sa zic asa. Este totusi foarte pacat cand vezi cum altii isi aduc obiceiurile din tarile din care vin si continua acelasi nepotism si pile si relatii.
Din experienta pe care am acumulat-o pana acum in America pot spune ca am vazut si bune si rele, depinde de tine ca om cate greutate vrei sa pui pe aceste lucruri. Vazusem un documentar mai demult in care un filozof explica ca toate lucurile posibile si imposibile in viziunea noastra sunt definite numai de noi insine, si ca nu exista o anumita regula care defineste ce este posibil si imposibil. Nu exista nimic imposibil. Pentru un om 100$ poate fi o avere, pentru altul 1 mill poate fi o avere, totul este relativ. Daca crezi cu adevarat ca poti face ceva atunci mai mult ca sigur ca vei putea face acel lucru.