Viata

Zilele trecute vorbeam cu un amic despre viata. El tocmai se intorsese dintr-o excursie prelungita in Europa, mai precis Italia si Franta. L-am intrebat cum a fost, la care mi-a raspuns ca si el si nevasta lui au fost foarte surprinsi sa vada ca oamenii de acolo sunt linistiti. Cu zimbetul pe buze l-am intrebat in ce sens 'linistiti', stiind ca italienii in general sunt cunoscuti prin felul lor foarte 'animat' de a fi. El mi-a raspuns ca sunt linistiti in sensul ca sunt multumiti cu viata pe care o au, ca nu se agita sa faca mai mult, sa acapareze averi, functii inalte, ci pur si simplu sunt comfortabili cu viata pe care o traiesc, in linistea in care stau. Trebuie sa precizez ca ei au fost intr-un orasel mai mic in nordul Romei.
M-am uitat la el si mi-am adus aminte de mine la inceputul vietii mele pe continentul nord american cand intrebam pe toti, "dar cum si nu vrei sa ajungi manager, sau macar pe aproape??" si nu intelegeam de ce imi raspundeau ca nu au nevoie de dureri de cap mai ales ca salariile nu sunt cu mult mai mari in management.
Spre ce oare trebuie sa tindem in viata? De ce ne este data aceasta sansa? Sa ne folosim tot timpul alergand dupa posturi in cariera care pina la urma ne satisfac numai vanitatea in fata altora, sau sa ne traim viata linisiti ca cei descrisi mai sus...