Din capsunar in ciresar

Si pentru ca tot a venit sezonul, am zis a daca sunt bun de capsunar, poate ca sunt bun si de ciresar. Hopa in masina si fuga la apoximativ 250 km distanta de Bellevue pina in Yakima la cules de cirese. Multumita freeway-rilor de care America nu duce lipsa am ajuns acolo cam in 2 ore si 20 de minute.
Ca sa ajungi din Bellevue in Yakima trebuie sa treci prin Snoqualmie Pass care este dupa cum ii spune si numele o trecatoare prin munti, care de altfel in timpul iernii devine o dinamica statiune turistica unde multi 'paltonari' din Seattle si imprejurimi se duc pentru ski si alte activitati montane.


Ma rog, o data ajuns in Yakima a fost foarte usor de ajuns la ferma, care se afla intr-un loc foarte pitoresc, unde am fost primiti de niste gazde foarte primitoare care ne asteptau cu zimbetul pe fata. In parcare cred ca erau aproximativ 20 de masini cu ciresari proaspeti de toate natiile, de la asiatici si pina la mexicani.
In poza este drumul spre Yakima (desert) si urmatoarea este ferma



Soiurile de cirese care erau date in rod erau Rainier si Bing. Rainier sunt un soi mai galben cu rosu si sunt putin mai scumpe din cauza gustului mai bun, iar cele Bing sunt de un rosu inchis si sunt asemenatoare cu cele din Romania.
Comparativ cu pomii din tara, ciresii de aici sunt mai pitici ceea ce ii face sa fie si mai accesibili culesului.
Am primit o galeata de aluminiu in care se afla o punga de plastic si dupa un scurt instructaj dat de una din doamnele prezente am fost cu totii imbarcati pe niste baloti de paie intr-o remorca care era trasa de un tractoras pentru a fi transportati la livada care astepta sa fie culeasa.



Am cules cam jumatate de galeata de Bing si un sfert de Rainier care m-au dus impreuna la 20$.

Un lucru care mi s-a parut funny in Yakima a fost ca toate semafoarele erau rasturnate:

Vremea a fost excelenta acolo fiind o regiune desertica, la intoarcere cand am ajuns in pas, ploua de ziceai ca da cu galeata...bine ca am reusit sa ma bucur si eu de soare de 4th of July :)